Daca ar cadea bani din cer

As vrea sa fiu acolo sa ii prind. As impinge pe toata lumea si m-as zbate sa pot sa culeg cat mai multi si bancnotele cele mai mari. Adica daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca as avea timp sa ma apuc de o filtrare, deci as pune mana pe ei ca un lipici pe hartie. Iertati-ma, dar aici fiecare cu interesul lui ! Ar fi mai complicat daca ar ateriza banii pe carosabil, dar nu cred ca ar fi un inconvenient prea mare, nu ne intalnim cu astfel de fenomene in fiecare zi, nu-i asa ? As zbughi-o imediat, indiferent de comentariile si claxoanele celorlalti. Fiecare cu treaba lui. Domne, mie imi pica banii din cer, tu vrei sa iti vezi in continuare de drum ? WTF ?
As prinde o viteza incomensurabila, cred ca m-as transforma intr-un titirez. Stanga, dreapta, inainte, inapoi, peste tot numai bani, dar si geanta trebuie sa fie incapatoare, ca de nu, unde sa-i indesi, in chiloti ?

Odata dupa ce am ispravit treaba si mi-am incheiat toate fermoarele si m-am camuflat bine, am sters-o cat de repede, ca nu cumva sa ma prinda cineva si sa-mi sterpeleasca toata truda ...de cateva minute. Mi-as rata visul de-o viata. Trebuie sa am grija, sa fiu atenta si sa nu ma las intimidata. Gandul imi este la faptul ca este necesar sa ajung urgent acasa si sa golesc toate buzunarele si sa stiu ca banii au poposit in siguranta cuvenita ! Pe urma, planurile pot sa inceapa sa curga usor, ca un izvoras lin de munte :)

Negru

La ce te gandesti prima data cand zici NEGRU ? La o pata de culoare, of course. Dar apoi, ce iti mai vine prin cap ? Un tricou de metalisti de culoare inchisa, bineinteles, pentru ca altfel nu ar mai fi de metalisti. Sau il mai tii minte pe negrul ala din autobuz din fata ta, te uitai la el si te gandeai cum poate sa fie asa de negru.
Ce ai mancat azi ? Ceva negru. Ce era ? O maslina. Ok...
Cum e in gura unui peste ? Negru ! Ba nu, e rosu, v-am pacalit :)) ... sau portocaliu ... :-?
Te infige cineva intr-un portbagaj, te inchide acolo si dintr-o data spui : AAAA, nu mai vad nimic ! Nu pe dracu, vezi numa' negru, iti zic eu.
Ma gandeam ce cuvant poate sa fie negru. Inca ma mai gandesc. Cred ca "prost" e suficient.
Marea are dreptul sa fie si ea neagra ? Poate, dar nu toate marile, doar a noastra, langa litoralul nostru mult iubit, unde algele transforma intr-adevar Marea Neagra in Marea neagra.
O femeie nu poate trai fara un lucru negru : rimelul.
Un barbat poate trai foarte bine doar daca zice "Tonight is gonna be a good night" [ tot femeile sunt mai atasate, la naiba ]
Zilele negre ti le faci cu mana ta sau vin nepoftite si nu mai poti sa le elimini nicicum ...?
Ce nu poate sa fie negru ? In primul rand, o hartie igienica ! Cred ca si-ar permite cam multe .
Politistii nu ar indrazni sa fie negri, ei sunt verzi si fac fotosinteza in mijlocul intersectiei.
Sfarcul - negru ? No way :)) Banii - la propriu nu, la figurat da, pot sa ne innegreasca zilele.
Ooo, stiu ce nu o sa fie niciodata negru ! ROSIA si MOS CRACIUN ! Daca si ele se metamorfozeaza , va fi the end of the world. Sunt curioasa , oare Dracul e rosu sau e negru ? In desene animate e rosu cu coarne ( nu stiu de ce ) si cu o sulita imensa, dar poate in realitate arata ca un varcolac, ca un dinozaur sau poate ca nici macar nu are forma de om, nu degeaba se zice ca el poate capata ce forma i se scoala.
Si totusi, cate culori sunt in imaginea asta ?

Bai, bulaan !

Povestea lui Tzeveliniu-Piszta

Mana dreapta si mana stanga

Mana dreapta se credea mai desteapta, ca ea poate sa le faca pe toate, si ca omul are nevoie mai mare de ea decat il ajuta mana stanga. Tot timpul se lauda ca fara ea nu putem sa taiem, nu putem sa ne spalam pe dinti sau sa ne stergem la fund . Sustine mare si tare ca mana stanga este mai natanga si mai nefolositoare ( ba unii sustin ca e si mai lunga..). Dar cu toate astea, Stanga, cu promtitudine, lua atitudine :
"Chiar daca nu sunt mai inteleapta ca mana dreapta, va amintesc ca nu poti face cu o mana ce faci cu amandoua !"

Groaza

Nu stiu ce temeri aveti voi, dar cea mai mare groaza a mea este sa mi se opreasca inima in loc si in momentul acela sa stiu ca nu o sa mai apuc sa respir in urmatorul minut. Atunci voi reactualiza intr-o fractiune de secunda toate momentele vietii, ele imi vor aparea in minte dupa bunul lor plac. O sa-mi aduc aminte de vremea in care ma jucam cu papusile Barbie, de chipul iubirii, de noptile pierdute prin cluburi si baruri si probabil de cele mai mari deceptii. O sa-mi amintesc de chelnerul care servea bauturi tropicale clientilor bogati sau de tramvaiul care a blocat acum cateva zile circulatia langa Tineretului... Tot ce imi va ramane de facut este sa urasc sau sa apreciez ce am facut de-a lungul vietii. Nu exista cale de intoarcere, va trebui sa ma decid. Imi va parea rau ca am visat mai mult decat trebuia, voi regreta ca nu am vazut New York-ul, as spera ca intr-o buna zi sa le fac pe toate, altundeva, departe, intr-un abis nevazut. M-as gandi cum ar fi lumea peste 20 de ani, cand eu as fi avut cam 100. Chiar o sa vina extraterestrii pe Pamant, sau astea sunt doar iluzii ? Cate razboaie vor mai fi ? Telefoane mobile vor prelua controlul asupra omenirii ? Sau nu ? Vorbe, ganduri, sperante, incertitudini, vise, vise si iar vise... O lupta grea, cu mine si fara mine, cu ei sau fara ei, de la zero la infinit. Daca as apuca sa zic cuiva ceva in momentul ala, as spune "Nu vreau sa mor..."

Cei mai buni prieteni

Un om, calul si cainele sau mergeau pe un drum. Pe cand treceau pe langa un copac urias, cazu un fulger si toti murira trasniti.

Pe lumea cealalta, in timp ce mergeau pe o alee lunga, zarira o poarta mareata numai din marmura, care ducea la o piata pavata cu placi de aur, in centrul careia tasnea un izvor cu apa cristalina. Omul nostru se indrepta catre omul care pazea intrarea.

"Buna ziua."

"Buna ziua", raspunse paznicul.

"Ce loc e acesta, atat de frumos?"

"Aici este cerul."

"Ce minunat ca am ajuns in cer, suntem atat de insetati."

"Poti intra si bea apa dupa pofta inimii." Si paznicul ii arata izvorul.

"Calul si cainele meu sunt si ei insetati."

"Imi pare foarte rau", zise paznicul. "Aici nu e ingaduita intrarea animalelor."

Omul a ramas foarte dezamagit, fiindca setea ii era mare, dar nu voia sa bea de unul singur; ii multumi paznicului si merse mai departe. Dupa o vreme, ajunsi la capatul puterilor, sosira intr-un loc a carui intrare era imprejmuita de o poarta veche care dadea spre un drum de pamant, marginit de copaci. La umbra unuia dintre ei era tolanit un om, cu palaria pe ochi, probabil dormea.

"Buna ziua", zise drumetul.

Omul motai din cap.

"Ne este foarte sete, mie, calului si catelului meu."

"E un izvor la pietrele alea", zise omul aratandu-le un loc. "Puteti bea dupa pofta inimii."

Omul, calul si cainele se dusera la izvor si isi potolira setea.

Drumetul se intoarse ca sa multumeasca. "Intoarceti-va oricand doriti", raspunse omul.

"Asa, ca sa stiu , cum se cheama locul asta ?"

"Cerul."

"Cerul ? Pai paznicul de la poarta de marmura ne-a spus ca acolo era cerul!"

"Ala nu e cerul, ala e iadul !"

Omul ramase uimit si spuse :"Ar trebui sa nu ii lasati sa va foloseasca numele, pentru ca o asemenea indrumare poate sa cauzeze confuzii."

"Nici vorba, ei ne fac un mare serviciu. Caci acolo trag toti cei capabili sa isi paraseasca cei mai buni prieteni..."

Desene la minut

Uitati ce poate sa faca o mana de artist. Imaginea de la sfarsit imi place cel mai mult, este superba !

Nu va ingrijorati de ziua de maine !

Ne aflam chiar in acest moment, la locul de intalnire a doua eternitati : trecutul, ce dainuie dintotdeauna, si viitorul care plonjeaza asupra ultimei silabe de timp inregistrat. Nu avem cum sa traim in vreuna din aceste doua eternitati, nici macar pentru o fractiune de secunda. Insa, incercand sa facem asta, ne putem distruge atat trupul, cati si mintea. Asadar, haideti sa ne multumim sa traim singurul timp pe care il avem cu adevarat: de acum pana la ora de culcare.

Fiecare zi este o viata noua pentru omul intelept. Am descoperit ca nu era atat de greu sa traiesti o singura zi o data. Am invatat sa uit ziua de ieri si sa nu ma gandesc la ziua de maine. In fiecare dimineata imi spuneam : "Astazi este o noua viata".

Unul dintre cele mai tragice lucruri pe care le stiu despre firea omeneasca este ca avem cu totii tendinta sa amanam sa traim. Visam la o gradina vrajita de trandafiri, aflata undeva la orizont - in loc sa ne bucuram de trandafirii care infloresc la fereastra noastra astazi.

Ajuns la varsta maturitatii, omul spune: "Cand ma voi casatori" Dar ce inseamna sa fii casatorit, la urma urmei ? Gandul se schimba apoi in "Cand voi putea sa ies la pensie." Iar la vremea pensiei, pare batut de un vant rece , nu stie cum, dar a pierdut totul. Viata - invatam prea tarziu - sta in a trai, in teserea fiecarei ore si a fiecarei zile.

Va amintiti ce spunea Regina Alba din Alice in Tara Minunilor :"Regula este gem maine si gem ieri, dar niciodata gem astazi". Majoritatea suntem astfel - ne framantam pentru gemul de ieri si ne facem griji pentru gemul de maine, in loc sa ne intindem pe paine un strat gros de gem chiar acum.

Viata se scurge cu o viteza incredibila. Astazi este cea mai pretioasa avere a noastra. Este singura noastra avere sigura.

Barbatii

M-am gandit la niste scurte definitii pentru a caracteriza "pe scurt" specia masculina care ne inconjoara. Toate se imbina si se unesc, iar intr-un final se completeaza perfect si foarte real. Asa sunt barbatii, din toate zilele, din trecut si pana astazi. Nu mai putem intoarce roata, asta le este destinul. So...
Barbatii sunt ca vremea: nu poti face nimic ca sa-i schimbi.
Barbatii sunt ca mixerele : ai nevoie de unul dar nu esti sigura de ce.
Barbatii sunt ca batoanele de ciocolata : dulci, fini si se indreapta direct spre solduri
Barbatii sunt ca si cafeaua: cei mai buni sunt calzi si te pot tine treaza o noapte intreaga.
Barbatii sunt ca si reclamele : nu poti crede niciun cuvant.
Barbatii sunt ca si ciocanitorile : le place mai mult sa scormoneasca in gauri.
Barbatii sunt ca si rimelurile : la primul semn de emotie, dispar.
Barbatii sunt ca si furtunile : nu stii precis cand vin si nici nu poti spune cat vor sta.
Si in fine, barbatii sunt ca si locurile de parcare : toti cei buni sunt luati deja.

O poveste trista...

Ochiul cunoaste frumusetea cea pe dinafara, iar sufletul cea pe dinauntru.