Nu stiu ce temeri aveti voi, dar cea mai mare groaza a mea este sa mi se opreasca inima in loc si in momentul acela sa stiu ca nu o sa mai apuc sa respir in urmatorul minut. Atunci voi reactualiza intr-o fractiune de secunda toate momentele vietii, ele imi vor aparea in minte dupa bunul lor plac. O sa-mi aduc aminte de vremea in care ma jucam cu papusile Barbie, de chipul iubirii, de noptile pierdute prin cluburi si baruri si probabil de cele mai mari deceptii. O sa-mi amintesc de chelnerul care servea bauturi tropicale clientilor bogati sau de tramvaiul care a blocat acum cateva zile circulatia langa Tineretului... Tot ce imi va ramane de facut este sa urasc sau sa apreciez ce am facut de-a lungul vietii. Nu exista cale de intoarcere, va trebui sa ma decid. Imi va parea rau ca am visat mai mult decat trebuia, voi regreta ca nu am vazut New York-ul, as spera ca intr-o buna zi sa le fac pe toate, altundeva, departe, intr-un abis nevazut. M-as gandi cum ar fi lumea peste 20 de ani, cand eu as fi avut cam 100. Chiar o sa vina extraterestrii pe Pamant, sau astea sunt doar iluzii ? Cate razboaie vor mai fi ? Telefoane mobile vor prelua controlul asupra omenirii ? Sau nu ? Vorbe, ganduri, sperante, incertitudini, vise, vise si iar vise... O lupta grea, cu mine si fara mine, cu ei sau fara ei, de la zero la infinit. Daca as apuca sa zic cuiva ceva in momentul ala, as spune "Nu vreau sa mor..."
vineri, 11 septembrie 2009
Groaza
Nu stiu ce temeri aveti voi, dar cea mai mare groaza a mea este sa mi se opreasca inima in loc si in momentul acela sa stiu ca nu o sa mai apuc sa respir in urmatorul minut. Atunci voi reactualiza intr-o fractiune de secunda toate momentele vietii, ele imi vor aparea in minte dupa bunul lor plac. O sa-mi aduc aminte de vremea in care ma jucam cu papusile Barbie, de chipul iubirii, de noptile pierdute prin cluburi si baruri si probabil de cele mai mari deceptii. O sa-mi amintesc de chelnerul care servea bauturi tropicale clientilor bogati sau de tramvaiul care a blocat acum cateva zile circulatia langa Tineretului... Tot ce imi va ramane de facut este sa urasc sau sa apreciez ce am facut de-a lungul vietii. Nu exista cale de intoarcere, va trebui sa ma decid. Imi va parea rau ca am visat mai mult decat trebuia, voi regreta ca nu am vazut New York-ul, as spera ca intr-o buna zi sa le fac pe toate, altundeva, departe, intr-un abis nevazut. M-as gandi cum ar fi lumea peste 20 de ani, cand eu as fi avut cam 100. Chiar o sa vina extraterestrii pe Pamant, sau astea sunt doar iluzii ? Cate razboaie vor mai fi ? Telefoane mobile vor prelua controlul asupra omenirii ? Sau nu ? Vorbe, ganduri, sperante, incertitudini, vise, vise si iar vise... O lupta grea, cu mine si fara mine, cu ei sau fara ei, de la zero la infinit. Daca as apuca sa zic cuiva ceva in momentul ala, as spune "Nu vreau sa mor..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Scrii foarte misto! Felicitari! Aia cu New York-ul ma roade si pe mine:)))
RăspundețiȘtergereMersi mult Diana :)
RăspundețiȘtergere-Peste 20 de ani o sa fie plina Terra de cocalari cu ceafa groasa si pisipoance materialiste.
RăspundețiȘtergere-Tare ideea cu preluarea controlului de catre telefoane mobile.Parca vad un nokia 1100i de 2 metri cu tricou mulat si ochelari cum fura din magazine.
-Teama mea cea mai mare e sa mor in somn.Sa-mi intre capu sub perna din intamplare si sa ma sufoc.
thanks for comment.
interesant e cum o fractiune de secunda poate exista intre viata si moarte, o fractiune de secunda in care ne revedem toata viata, suntem mandrii de realizari sau regretam si ramanem cu regretul. In viata e bine sa incerci cat mai multe insa sa nu faci lucruri pe care sa le regreti. Si stii la ce ma gandesc? Ma gandesc ca o sa ma doara atunci toate clipele in care am fost bosumflata, suparata, posomorata, certata cu prietenii in loc sa ma bucur cu adevarat de viata. Un lucru capata valoare, de fapt ii constientizam adevarata valoare cand il pierdem, sau cand suntem pe punctul de a-l pierde. Constientizez asta si ma oftic teribil, imi vine sa-mi dau pumni in cap stiind ca imi umplu uneori viata de chestii meschine in loc s-o savurez mai bine, ca pe o ciocolata buna, aerata care se topeste foarte usor in gura:D
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePriveste spre tine! vezi ce ai, ce poti, ce iti doresti!
RăspundețiȘtergereBucura-te de viata si renunta doar sa existi! Traieste-o!
Acea clipa fatidica vine cu siguranta la un moment dat, important e ca atunci cand il traiesti si stii ca nu mai poti intoarce timpul, sa realziezi ca zambesti, semn ca nu ai trait degeaba!
Viata ne curge prin vene!